Lagărul de la Dachau și orașul Augsburg

Ziua 14. Lagărul de la Dachau și orașul Augsburg. 500 km și 5 ore de condus efectiv.
Plecăm dimineața din Mullhouse. Vremea se încăpățâna să fie de partea noastră și astăzi. De acum, fiecare kilometru parcurs însemna că suntem mai aproape de casă. Parcă puțin îmi era dor😁
Ca în orice călătorie caut ca unul dintre obiective să fie marcant din punct de vedere al istoriei. Anul ăsta am ales lagărul de la Dachau. Așa că l-am setat pe Waze, iar drumul până acolo a fost făcut numai le autostradă, spre bucuria ambreiajului care nu era folosit decât foarte puțin.
Ajungem la Dachau, parcăm și constatăm că imensa parcare este plină ochi. Înființat în 1933, a fost primul lagăr construit pe teritoriul Germaniei. Sincer, mă așteptam să găsesc mai multe obiecte păstrate din timpul războiului, dar nu știu din ce cauză erau doar crematoriul, clădirile și celulele cât de cât conservate. În rest, multe poze și multe încăperi refăcute. La Mauthausen am găsit clădirile mult mai bine conservate, iar drumul spre cariera de piatră chiar te marca atunci când îl parcurgeai. În fine, vizităm lagărul și parcă nu simțeam apăsarea aia și tristețea pe care am simțit-o la Mauthausen, ca să nu mai zic la Auschwitz.
Apoi plecăm spre Augsburg. Ajungem și găsim orașul gol. Spui că plecau toți când aflau că trebuia noi să venim 😁. Era marți și nu știu ce sărbătoare importantă făcea ca totul să fie închis. Noi aveam provizii la noi, așa că nu am mai fost prinși în offside. Plecăm apoi la o plimbare. Nu aveam o țintă precisă, dar din întâmplare am ajuns aproape de stadion. Maps și-a bătut puțin joc de noi, deoarece ne-a băgat printr-un lan de grâu pentru a ajunge la stadion, cu toate că era o stradă care ducea acolo. Noroc că era treierat grâul în acea zonă, deoarece în zonele unde nu era treierat își cam făceau de cap șoriceii 😁. Admirăm exteriorul și apoi ne întoarcem spre hotel, bineînțeles, pe alt drum. Am văzut că și aici (la fel ca în Elveția) casele se ridică folosind o macara! Interesant era că atunci când traversam strada pe la semafor, trebuia să fugim, căci verdele ținea ff puțin, spre amuzamentul nostru. Am trecut pe lângă multe case și am admirat fiecare curte, iar la final, vis a vis de hotel am vizitat un… cimitir. Eram curios să văd cum arată un cimitir din altă țară. Pe lângă faptul că exista un automat pentru a cumpăra candele, pe fiecare alee era un rastel în care se găseau stropitori, iar din loc în loc erau roabe care se puteau debloca exact cum deblochezi un cărucior de la supermarket. Mă gândeam oare cât ar fi rezistat astea la noi😁
Ne-am retras apoi în bârlog și am făcut planul pentru ziua următoare.
Mâine ajungem în Bratislava și poimâine în Cluj și vă voi spune cum am ratat și a treia oară să vizităm capitala Slovaciei, dar și cum a fost prima vizită la Cluj.